Fuga vanatorului de Daniel Abraham, Gardner Dozois si George R. R. Martin

Fuga vanatorului este un roman SF scris de 3 autori: Daniel Abraham, Gardner Dozois si George R. R. Martin. Romanul a fost publicat in 2007, insa povestea lui incepe cu 30 de ani in urma, cand Gardner Dozois, autor SF cu 15 premii Hugo la activ, a inceput sa lucreze la el. Ideea a fost preluata de George R.R. Martin (autorul seriei “Cantec de gheata si foc”, ecranizata sub numele “Game of Thrones” de catre HBO), care a scris o nuvela pe baza ei, slefuita mai apoi de Daniel Abraham.

Desi inceputa in anii ’70, povestea este la fel de relevanta in contextul actual. Si, desi scrisa de 3 autori, cartea nu lasa sa se intrevada acest lucru. Este o opera inchegata si cu un stil consistent.

Avem in fata un roman SF psihologic, in esenta o drama. Sigur, contextul este science-fiction, plasand actiunea intr-un viitor indepartat, pe planeta colonizata São Paulo, cu extraterestri si nave spatiale. Insa povestea din spatele povestii este calatoria unui om spre auto-cunoastere, o poveste despre moralitate, cum insisi autorii declara, influentata de Huckleberry Fin a lui Mark Twain si de “Mana stanga a intunericului” de Ursula K. LeGuinn.

Protagonistul, Ramon Espejo, este un personaj enigmatic, ciudat, neinteles nici macar de el insusi. Asta e partea interesanta la acest roman SF, faptul ca eroul este atipic. Urmarit pentru omorarea unui diplomat, Ramon se refugiaza in salbaticie, unde descopera cu stupoare existenta unei rase extraterestre. Din nefericire, nu este singurul care face aceasta descoperire si curand se va afla in mainile extraterestrilor, vanandu-l pe celalalt asemeni lui, care reusise sa scape. De-a lungul “vanatorii”, Ramon este legat de unul din extraterestrii printr-un fel de cordon ombilical si sunt nevoiti sa-si inteleaga unul altuia nevoile si obiceiurile fiziologice dar si psihologice, foarte diferite de la o specie la alta. Autorii reusesc remarcabil sa descrie rasa extraterestra, in interiorul propriului lor ecosistem.

Este o poveste captivanta atat prin firul narativ, dar mai ales prin prisma efectului psihologic, facand cititorul sa reflecteze la umanitate mai mult decat intr-o zi obisnuita. Este o calatoria spirituala alaturi de Ramon, catre “eu”-l sau.