Vorbitor in numele mortilor, de Orson Scott Card

11 decembrie 2012
Vorbitor in numele mortilor, de Orson Scott Card

Vorbitor in numele mortilor, de Orson Scott Card

Vorbitor in numele mortilor este al doilea volum din seria “Jocul lui Ender” sau “Saga lui Ender”, cum mai este numita celebra serie SF, de Orson Scott Card. Saga contine 11 romane si 10 nuvele.

Primele doua volume din serie, “Jocul lui Ender” si “Vorbitor in numele mortilor” au castigat premiile Nebula si Hugo. Card este singurul autor SF care a castigat celebrele premii in doi ani consecutivi.

Daca “Jocul lui Ender” este hard science-fiction, cu armate si batalii spatiale, “Vorbitor in numele mortilor” are si o latura filosofica, pe langa elementele avansate de xenologie. Aduce in discutie problema responsabilitatii, atat fata de propria persoana, cat si fata de ceilalti.

Povestea il plaseaza pe Andrew intr-o colonie umana pe planeta Lusitania, presupusa a fi singura planeta ramasa in univers pe care mai traiesc rase extra-terestre inteligente, dupa xenocidul gandacilor din “Jocul lui Ender”.  Actiunea are loc la 3000 de ani dupa finalul din “Jocul lui Ender”. Romanul ilustreaza dificila relatie dintre oameni si porcusori (rasa extraterestra), iar Andrew incearca sa aduca pacea intr-o familie tulburata al carei trecut se impleteste cu cel al porcusorilor. Porcusorii – in mod normal niste creaturi docile – socheaza in momentul in care ii omoara pe Pipo si Libo, doi xenologi, tata si fiu, care le studiau comportamentele si structurile sociale. Uneori porcusorii isi omorau chiar semenii, plantand un copac in ramasitele celui ucis.  Aflam ca porcusorii poseda o “a treia viata”, in care se reincarneaza ca si copaci si abia atunci se pot reproduce. Ei ii numesc pe copaci parintii lor.

Soarta personajelor pare pecetluita dinainte. Pe alocuri ritmul incetineste si drama creste; ai impresia ca nu mai poti suporta atata tristete. Cu siguranta cititorii sofisticati vor vedea in acest roman SF o opera matura.

Desi este o continuare, “Vorbitor in numele mortilor” ar putea fi o carte de sine statatoare. De fapt, asa a si intentionat Orson Scott Card sa fie – el a marturisit ca daca nu ar fi incercat sa scrie mai intai “Vorbitor in numele mortilor”, “Jocul lui Ender” nu ar mai fi existat.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − sixteen =