Inferno. Despre teroare si supranatural, de Ellen Datlow

22 februarie 2013

Ellen Datlow este editor si antologist de literatura SF, fantasy si horror. In perioada cand a fost editor la revistele Omni si Omni online – din 1981 pana in  1998 – a editat 10 antologii SF. De asemenea, intre 1988 – 2008 a fost editor asociat la antologiile “Cele mai bune nuvele fantasy si horror ale anului” editate de St. Martin’s Press. A fost numita “regina editorilor americani de antologii”.

Inferno. Despre teroare si supranatural” este o antologie SF publicata in 2007, care contine 20 de nuvele horror moderne, alese pentru nivelul ridicat de groaza pe care o inspira cititorului, dupa cum insasi autoarea declara: “am intentionat sa ii dau cititorului frisoane de soc, sau momente de groaza atat de pregnante incat sa ii creeze disconfort fizic; sau o senzatie de frica atat de puternica incat sa simta nevoia sa aprinda lumina, sa dea drumul la muzica si sa caute compania cuiva cunoscut ca sa poata scapa de aceasta senzatie; sa i se intipareasca in minte si sa persiste acolo mult timp dupa ce termina de citit”.

Calitatea nuvelelor este de netagaduit. Au stil si creativitate. Printre autori se numara: K. W. Jeter, Stephen Gallagher, Laird Barron, Christopher Fowler, Mike O’Driscoll, Joyce Carol Oates, Lee Thomas, P. D. Cacek, Paul Finch.

Intalniri cu mortii, extinctia rasei umane, oameni nemuritori, sex si moarte, dragoste si auto-distrugere, durere, aparitii fantomatice, experimente stiintifice, pradatori deghizati in oameni, dezastre, tragedii, antologia de fata le are pe toate.

Nuvela care deschide in mod spectaculos antologia, “Riding Bitch”, scrisa de K. W. Jeter, aduce in prim plan un personaj sfasiat de durere din cauza mortii iubitei. El se trezeste gonind cu motocicleta, legat cu catuse de iubita lui moarta. Viteza ametitoare cu care conduce si inclestarea inversunata a iubitei lui sunt evident metafore ale durerii ingrozitoare pe care o simti la pierderea persoanei iubite. Impletitura de poveste cu zombi si basm este dusa la absurd prin conversatii la limita suportabilului si creaza o proza care culmineaza cu momente de transcendenta. Jeter isi foloseste protagonistul pentru a ilustra genial alterarea mintii umane in situatii de durere sfasietoare. Este o scriere greu de egalat insa toata antologia este o colectie de astfel de nuvele, foarte bine scrise si cu siguranta memorabile.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × five =