Clanurile de pe Alpha, de Philip K. Dick

9 decembrie 2012
Clanurile de pe Alpha, de Philip K. Dick

Clanurile de pe Alpha, de Philip K. Dick

Clanurile de pe Alpha este un roman science-fiction publicat de Philip K. Dick in 1964 si este bazat pe o nuvela scrisa cu 10 ani inainte – “Shell Game”.

Romanul este puternic influentat de traditia science-fiction, dar are si multe elemente specifice lui Philip K. Dick. Este o explorare a psihologiei umane cu o actiune plasata intr-un univers futuristic.

Povestea are doua intrigi separate care converg intr-un climax de satira grotesca.

Personajul principal este Chuck Rittersdorf, un om obisnuit aflat in mijllcul unui divort urat. Insa adevaratele staruri din carte sunt locuitorii de pe Alpha (este vorba, conform autorului, de Alpha Centauri, cea mai apropiata stea de sistemul nostru solar). Acestia sunt pacienti bolnavi mintal, organizati in clanuri in functie de boala de care sufera: paranii sufera de paranoia, manii de manie, skizii de schizofrenie, hebii de hebefrenie, polii de schizofrenie polimorfica, obcomii sunt obsesiv-compulsivi, iar depii sunt depresivi cronici. Pamantenii au propriul plan pentru locuitorii de pe Alpha, si anume sa preia controlul asupra coloniei. Rezulta un sir de evenimente care ii au in centru pe Chuck si pe sotia acestuia, Mary.

Desi se foloseste de un intreg repertoriu de tehnici clasice de science-fiction, “Clanurile de pe Alpha” nu este nicidecum o scriere standard. Din contra, este ilustrarea geniului lui Philip K. Dick, care reuseste sa creeze o structura complicata a intrigii, foarte captivanta pentru cititori.

Partile cele mai bune din roman sunt cele in care apar clanurile. Simtul lor de organizare si structura este ironic infatisat. Dick cerceteaza puterea constiintei colective in urmarirea unui tel comun. In acest caz, telul este propria aparare si supravietuire. Prima scena din carte este extrem de distractiva, Dick facandu-l pe cititor sa inteleaga natura reuniunii Consiliului. Dupa ce prezinta rolurile si bolile mintale ale fiecarui grup, ironia devine vizibila. Singurul lucru pe care il au in comun grupurile este faptul ca sunt disfuntionale, adica nu percep realitatea asa cum trebuie. Faptul ca au nevoie unii de ceilalti ca sa supravietuiasca sugereaza o imagine de ansamblu a mintii umane ca un puzzle, fiecare boala reprezentand o parte din aceasta. Ceea ce ii lipseste unui grup ii apartine altuia. De exemplu, manii nu ii pot suferi pe hebi, insa au nevoie de acestia pentru a face munca manuala. Hebii au nevoie de mani pentru tendintele agresive ale acestora, care ii pot apara.

Formidabila lucrare SF.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 + ten =