3001: Odiseea finala, de Arthur C. Clarke

16 ianuarie 2013

“3001: Odiseea finala” este ultima din seria de 4 volume SF “Odiseea spatiala” scrise de remarcabilul autor britanic, inventator si futurist Sir Arthur C. Clarke.

Scrierea este mai mult fantasy decat science-fiction.

Seria Odiseea spatiala este una dintre cele mai cunoscute serii SF din toate timpurile. Este, de asemenea, una dintre cele mai umanizate, adresand nu atat speculatii tehnologice, cat punand problema unor civilizatii mult mai evoluate decat civilizatia umana si trimitand la intrebari existentiale ale caror raspunsuri inca ne depasesc puterea de intelegere. “Odiseea finala” incheie saga, raspunzand intrebarilor ridicate in primele 3 parti despre rolul monolitilor, despre ce s-a intamplat cu computerul HAL si cu Dave Bowman, si de asemenea facand punti de legatura intre toate misterele ramase nedezlegate.

Povestea incepe cu descoperirea in spatiu a trupului inghetat al lui Frank Poole, pe care l-am intalnit in prima odisee, colegul lui Bowman care a fost aruncat de pe nava de catre computerul HAL. Cu ajutorul stiintei mult evoluate, la 1000 de ani de la evenimentul nefericit, Poole este readus la viata si trimis pe Jupiter sa investigheze ce s-a intamplat cu Bowman si care este adevarul despre monoliti. El descopera ca monolitii nu sunt altceva decat computere uriase care ar putea chiar sa planuiasca distrugerea omenirii. Problema este abordata metodic, logic, in pur stil science-fiction. Pentru multi cititori, aceasta a reprezentat o dezamagire. Lui Clarke ii place sa explice si sa formuleze teorii despre posibilitatile omului de a realiza lucruri marete. Si aici face acest lucru sacrificand misterul. Este foarte interesant ce scrie, insa lipseste magia: multi cititori doresc sa fie fascinati de monoliti si derutati de transformarea lui Bowman in acel copil-stea. Clarke insusi a inventat principiul science-fiction care spune ca tehnologia suficient de avansata nu poate fi despartita de magie, si cu siguranta ca este adevarat.

Cartea este vazuta mai mult ca o variatiune pe aceeasi tema, decat ca o continuare a seriei, din cauza discrepantelor aparute. Chiar si Clarke a spus-o: este o fictiune scrisa de-a lungul a trei decenii. Insa este o lectura SF buna si trebuie abordata, pentru a incheia seria celor patru.

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eight + five =