Carrie, de Stephen King
Stephen King / 22 ianuarie 2013

Cartea o infatiseaza pe Carrie White, o adolescenta timida cu puteri telekinetice latente care incep sa se dezvolte pe parcursul romanului si o transforma pe aceasta intr-un adevarat demon. Este o poveste brutala, care implica si alte personaje (cum ar fi mama lui Carrie, o fanatica religioasa isterica) si un numar destul de mare de victime, la care nu te astepti de la inceput, avand in vedere tonul povestirii si chiar personalitatea fetei. Din punct de vedere structural, romanul este destul de ciudat: o naratiune la persoana a treia intercalata cu fragmente din ziare, autobiografii ale personajelor si transcrieri ale interogatoriilor politiei. Nu este o structura foarte reusita totusi, caci fragmentele intercalate sunt apropiate ca ton de naratiunea lui King si de aici un ritm destul de lent al scrierii. Insa este o carte interesanta, in mare parte datorita personajului Carrie, un arhetip pe care King il va mai folosi si in alte romane, acela al fetitei dezechilibrate care se lupta cu puteri neintelese. King a descris romanul “Carrie” ca fiind “ca o prajitura coapta de catre un incepator: destul de gustoasa, insa cu cocoloase si arsa pe margini”. Pentru o opera de tinerete, este o descriere realista. De amintit…